Metode de alimentare redundantă a switch-urilor de acces
În acest articol vom explora împreună diferitele metode pe care le avem la dispoziție pentru alimentarea redundantă a switch-urilor de acces și o scurtă comparație între ele.
Companiile au nevoie de rețele de date cu disponibilitate ridicată, iar alimentarea redundantă a switch-urilor de acces este o metodă importantă de a oferi această disponibilitate. Există două metode principale de a asigura alimentarea redundantă: totală și parțială. Să le luăm pe rând și să le analizăm.
În cazul redundanței totale, denumită și redundanță 1:1, fiecare switch este configurat cu câte două surse de alimentare independente, fiecare dintre ele fiind capabil să opereze echipamentul în întregime. Este cea mai sigură metodă de redundanță, însă este și cea mai costisitoare, una dintre surse nefiind utilizată decât în cazuri extraordinare (la defectarea sursei principale). În plus, gradul de utilizare totală a celor doua surse nu poate depăși 50%.
A doua opțiune o reprezintă redundanța parțială, sau așa numita redundanță 1:N. În această situație, o singură sursă de alimentare suplimentară este gata să preia sarcina unei surse defecte dintr-un grup mai mare de switch-uri. Este o soluție mai eficientă financiar, în comparație cu redundanța 1:1, însă are și dezavantaje: detectarea sursei care s-a defectat și inițierea sursei redundante durează de obicei mai mult timp, ceea ce poate duce la indisponibilitatea rețelei. Mai mult, în cazul în care două surse principale se defectează, cea redundantă nu va putea alimenta toate switch-urile din grup.
Cisco a dezvoltat o noua tehnologie, denumită StackPower, care încearcă să combine avantajele celor două metode. StackPower grupează logic toate sursele de alimentare din toate switch-urile și oferă tensiunea necesară de alimentare fiecarui echipament în parte. Această abordare este cea mai eficientă metodă de a livra tensiunea de alimentare egală fiecarui switch deoarece puterea agregată a tuturor surselor poate fi folosită de orice switch. Dacă o sursă de alimentare se defectează, atunci puterea suplimentară a celorlalte surse poate fi distribuită instant către echipamentul afectat.
Atât timp cât totalul de putere disponibil de la toate de surse de alimentare este mai mare decât puterea necesară pentru a alimenta toate switch-urile, puterea suplimentară poate fi folosită pentru redundanță. În situația în care o sursă de alimentare se defectează, această putere suplimentară este redistribuită imediat către switch-ul care are nevoie de ea. Deasemeni, se pot configura priorități pentru switch-uri sau chiar porturi individuale, astfel încât, dacă puterea disponibilă este suficientă pentru a alimenta toate echipamentele, StackPower poate păstra echipamentele critice alimentate mai mult timp.
De ce ar trebui să fim interesați de StackPower? Motivele sunt:
- reduceri de costuri – prin eliminarea necesității unor echipamente externe
- redundanță mai bună, comparativ cu 1:N la costuri mult reduse
- scalabilitate maxim 4 switch-uri conectate într-un inel StackPower sau maxim 9 switch-uri cu XPS
- configurare simplă – fiind nevoie doar de asignarea priorității
Tehnologia StackPower este disponibilă pe urmatoarele linii de switch-uri: 3560-X, 3750-X, 3650, 3850.
Tags:
